Home » Frumusete » De „La marginea căsniciei”… în Regatul Unit al Marii Britanii

De „La marginea căsniciei”… în Regatul Unit al Marii Britanii

Antonia Bogdana Bălan, o femeie frumoasă învăluită de cele mai multe ori în negru, culoare ce-i conferă o aură de mister, autoarea romanelor  Te iubesc, Filip!   și  Dana, dragostea mea!

12735558_1051591264862078_641799802_n

Foto: Arhiva personală Antonia Bogdana Bălan

Am vrut să devoalez puțin din acest mister de când ne-am cunoscut, dar momentul a apărut după ce ea a plecat din România…

 Din Marea Britanie, Antonia mi-a răspuns atât la întrebările directe cât și la cele neexprimate.
 Înainte de plecare, anul trecut în toamnă, ne-am întâlnit, era tonică, dar avea o anume tristețe. Atunci am înțeles și denumirea blogului ei: „La Marginea Căsniciei”.
Între timp, anul acesta, Antonia a venit într-o mică vacanță în țară, ne-am revăzut, am regăsit-o mult schimbată. În numai șapte luni este un alt OM, POZITIV nu doar declarativ, are o strălucire vie în privire, determinare, dar mai ales iubire și încredere față de propria persoană.
  • Antonia, de cum ne-am cunoscut la lansarea romanului Adrianei Ungureanu, mi-ai lăsat impresia unei FEMEI FINE, aveai o aură de mister, acel mister  “je ne sais pas”  ce   “învăluie” doar anumite prezențe FEMEI? Ești ACEA femeie misterioasă?
12966324_1086030348084836_525103691_n

Foto: Arhiva personală Antonia Bogdana Bălan

Te îmbrățișez, Maria, și înainte de a începe interviul dă-mi voie, te rog, să salut pe toți cititorii mei, pe ai tăi și pe oricine poposește pe rândurile mele.

Femeie fină… da, structura mea așa se vrea a fi, doar că viața mi-a demonstrat că finețea nu este tocmai potrivită mereu. Astfel că acopăr această structură cu „straie” mai „obraznice”, nonconformiste, chiar brute sau dure atunci când este necesar. O măsură de protecție tot a lui, a sufletului meu. Însă cine reușește să pătrundă în lumea mea interioară „privindu-mă” adânc în suflet știe cine sunt eu, cum sunt eu, dincolo de cuvinte și aparențe.Viața m-a învățat să fiu puternică fiindcă ea nu a fost prea gentilă cu mine. Însă această putere nu mi-a luat ceea ce aveam mai de preț, o sensibilitate aparte, recunoscută de altfel de unii dintre cei din jurul meu. Din ea s-a născut acel mister, mai precis o oarecare protecție pe care o interpun între mine și cei din jur, tocmai pentru a nu fi din nou rănită. Toate persoanele pe care le-am iubit de-a lungul anilor, de la naștere și până acum, fie că au fost părinții, fie bărbații (prea puțini, ce-i drept, dar și prea buni fiecare în parte), m-au rănit la un moment dat. Mi-au sfâșiat sufletul, mi-au luat speranțele, m-au pus în genunchi, mi-au terfelit visurile, m-au făcut să devin o femeie ce nu se mai regăsea pe sine… De atunci permit foarte rar cuiva să intre realmente în sufletul meu, în spațiul meu intim, deși aparent sunt de o deschidere maximă, sociabilă, comunicativă, dornică de prieteni. De aceea povestea mea de viață și implicit eu, ca femeie, rămânem un mister în aparență ușor de deslușit, dar în realitate aproape de nepătruns. Consider că este un „defect”, mai ales atunci când întâlnesc persoane asemenea mie. Dar pentru ce ar mai fi atunci „relațiile-oglindă” dacă nu pentru a-ți arăta cine, cum și de ce ești într-un anume fel și nu în altul.

  • Al doilea lucru ce m-a impresionat pe lângă frumusețea fizică, o frumusețe spirituală, ce ulterior am descoperit că era dublată de… altruism.
12921123_1086035291417675_654241551_n

Foto: Arhiva personală Antonia Bogdana Bălan

Mulțumesc pentru complimente. Cred că cel mai mult mă caracterizează empatia, niciodată nu fac ceva până nu mă pun și în locul celor implicați în conjunctura respectivă. Altruismul și liniștea interioară au venit în urma întâmplărilor din viața mea. Momente în care am judecat alte persoane, le-am interpretat cuvintele, faptele, atitudinea, le-am criticat. Poate pe unele le-am urât, iar pe altele le-am iubit mai presus decât pe mine… Curios este că am ajuns întotdeauna în aceleași situații pentru care le judecam, blamam, interpretam. Acum sunt conștientă că în Univers totul este în echilibru. Ofer fără a aștepta să primesc ceva fiindcă au fost situații în care nimeni nu mi-a dat nimic, în care am supraviețuit la limita subzistenței. Am în amintiri momente în care rușinea de a nu avea a fost învinsă doar de curajul de a fi. Poate am fost cel mai sărac copil din clasă, dar am fost mereu printre primii trei la învățătură. Poate am purtat haine de pomană, dar am ridicat capul curajoasă știind că una dintre calitățile mele majore este aceea de adaptabilitate. Azi pot fi foarte bogată, dar nu am să uit niciodată zilele în care nu mâncam decât pâine cu margarină, privind-o pe mama cum venea tristă și obosită de la muncă, iar pe bunica cum încropea ceva în bucătărie. Sau cel mai frumos Moș Nicolae, când am găsit în ghetuțele mele bomboane în valoare de 1 leu, când, de fapt, fusesem convinsă că nu voi primi nimic. Astfel că știu cum este la limita supraviețuirii, dar să te ai pe tine, după cum știu și cum este să ai de toate, dar să te pierzi pe tine. Frumusețea fizică nu mi-a adus prea multe avantaje, ba dimpotrivă aș putea spune. Bărbații au fost convinși că unde e frumusețe e naivitate ori au fost intimidați de mine, iar femeile nu m-au iubit prea tare. A trebuit să muncesc dublu ca să demonstrez că locul mi l-am câștigat nu fiind amanta, iubita, favorita cuiva, ci un profesionist care muncește, învață, pune pasiune în ceea ce face, este empatic, gândește în echipă și iubește oamenii.
Nu mă plâng, fiecare experiență a fost a mea, fie că a fost una de iubire, fie că a fost una profesională. Ele m-au făcut omul de astăzi care, dacă place, atrage, este doar rezultatul oamenilor trecuți prin viața lui și rămași în suflet și minte. Mama, tata, primul iubit, bărbatul cu care am trăit 23 de ani, secretele mele, copiii mei, prietenii mei.

  • După ce ne-am cunoscut mai bine am aflat câte ceva din „poveștile de viață”, din viața ta, ai devoalat despre tine în romanele tale?

Aș minți să spun că nu, aș minți să spun că da. Anumite scene, trăiri, impresii există acolo, cu un final poate diferit. Însă nu sunt cărți autobiografice. Am avut puține povești de iubire în viața mea, dar intense, pasionale, menite să destrame fiecare concepție greșită și prejudecată. Dragostea la care visez este aceea în care creezi, dezvolți, construiești un cuplu pe care greutățile și diferențele să îl sudeze mai mult, nu să îl despartă, cum s-a întâmplat la mine după ceva ani. Poate fi cu oricine din trecutul, prezentul sau viitorul meu. Poate fi chiar o reunire cu soțul meu… totul este posibil.

  • Romanele îmi inspiră un anume „parfum” ce emană un fin-de-siècle. Ce ne poți spune despre tine
    prin prisma romanelor?
12966556_1086019301419274_103044576_n

Foto: Arhiva personală Antonia Bogdana Bălan

Că regulile societale m-au împiedicat de multe ori să îmi urmez inima. Până într-o bună zi… Poate de aceea îmi place foarte mult
să vizitez castelele regilor, întrebându-mă cum ar fi să iubești pe cineva, dar să fii căsătorit cu altcineva, sau cum ar fi să îți ascunzi sentimentele mereu, fiindcă așa cer societatea, gura lumii, trecutul, oricine altcineva mai puțin sufletul tău. Când ai vrea să ieși pe stradă și să urli că ești fericit, că iubești, să mergi de mână cu persoana iubită, să o ai lângă tine la orice oră… dar, de fapt, să nu poți face aceasta pentru că există elemente care interzic o astfel de relație. Iau aici în calcul totul, de la relațiile extraconjugale la cele pe care nu le doresc părinții sau rudele, de la cele cu diferențe mari de vârstă până la cele dintre persoanele de același sex. Și mă întreb de ce trebuie să sugrumăm, să ucidem ceea ce este mai frumos: iubirea. Nu sunt nici pro, nici contra, doar că, trăind în ultimele șapte luni în Anglia, mintea mea s-a deschis chiar mai mult decât era. Nu și inima. Sunt o femeie care a căutat acea iubire care să o facă să se regăsească, să se împlinească, și a sfârșit prin a fugi de ea sau după ea în lume.

  • M-a intrigat și întristat în primul moment decizia ta de a pleca din țară, cum ai luat această hotărâre?

Dorința aceasta a existat dintotdeauna în sufletul meu. În viața mea au fost multe lucruri care pur și simplu am știut că se vor întâmpla. Factorul decisiv a fost reprezentat de starea mea fizică și de cea mentală. Mă sufocam la propriu acolo, fiindcă interiorul meu nu se mai regăsea deloc. Nu mă mai simțeam ca acasă. Nu mă mai încântau prea multe. O vreme m-a salvat scrisul. La fel și aici, voi rămâne câtă vreme mă voi simți acasă. Nu sunt adepta unui singur loc în care să trăiesc. Îmi doresc cât mai multe experiențe care să mă îmbogățească, iar la final, când voi face marea trecere, să știu că sunt cea mai bună variantă posibilă a mea. Hotărârea a îmbinat visul din copilărie cu fuga în căutarea iubirii aceleia de care vă tot spun (care să îmi dărâme universul pentru a mi-l reconstrui mai durabil) dar și cu dorința de a experimenta și crea subiectul propriei cărți pe care o scriu și motivația de a oferi un viitor mai bun mie și copiilor mei.

  • Cum este ACOLO?

Nu vreau să vorbesc despre greutăți, au existat ca peste tot la început. Însă interiorul meu și-a găsit echilibrul pentru moment. Așa că AICI este ACASĂ ACUM. Este locul în care mi-am demonstrat că pot supraviețui singură, în care am cunoscut câțiva români care mi-au devenit prieteni, pe care îi iubesc și ei știu asta, și care îmi sunt mereu aproape. Lor le mulțumesc pentru îmbrățișări, grijă, încurajări, suport, respect și, dincolo de cuvinte, dragoste.

  • Ce faci, cum te simți departe de cei dragi?

Toți cei dragi mie sunt în sufletul meu, așa că sunt aproape. E suficient să mă iau în brațe și îi am pe toți aici. Copiii mei, Robert și Renato, sunt cele mai importante persoane din viața mea și așa va rămâne. Mai devreme sau mai târziu vor fi cu mine. Trăiesc și aștept acea zi.

  • 12968714_1086019348085936_588768491_n

    Foto: Arhiva personală Antonia Bogdana Bălan

    Ce ai găsit in Anglia și nu afli aici?

Grijă, respect, valoare, cuvânt, bun-simț, ajutor, confort material și experiențe incitante. Nu spun că nu le găsești și acolo, însă aici sufletul meu este în comuniune cu mentalul și cu tot ceea ce este în jur.

  • Crezi că oricine poate să o ia de la capăt în altă țară și la o anumită perioadă din parcursul vieții aproape de „mijlocul drumului”?

Nu. Nu oricine. Ai nevoie de multe elemente care să te ajute. Vorbim despre un mental extrem de puternic, o doză masivă de nebunie curată ca să renunți la tot ce este stabil și să speri în ceva mai bun, apoi de încrederea în tine, speranța că totul va fi bine, capacitatea de adaptare din mers, flexibilitatea, curajul și, de ce nu, dragostea. Dragostea mută munții din loc. Eu când iubesc străbat lumea pentru cel iubit. Din păcate, bărbații pe care i-am iubit nu au făcut acest lucru pentru mine. Apoi, trebuie să îți asumi alegerile, iar pentru acest lucru ai nevoie de maturitate, mai ales când știi că nu te mai poți întoarce de unde ai plecat.

  • Cum rezonezi cu „Health & Beauty Magazine”?
12746096_1051591258195412_1439780690_n

Foto: Arhiva personală Antonia Bogdana Bălan

Știi, frumusețea și sănătatea au fost domeniile din viața mea de care m-am îngrijit cel mai puțin. Dar tocmai ele au fost cele care mi-au fost alături. Astfel că și „Health & Beauty Magazine” va fi alături de sufletul meu mereu. Și odată cu el tu, Maria mea, și cititorii noștri. Nu
uitați niciodată: îmbrățișările vindecă și dragostea vă face mai frumoși. Astfel că folosiți-le din plin! Să fiți iubiți!

 

De cum am zărit-o de departe, am exclamat WOW!

Este întinerită fizic și spiritual, dar mai ales foarte încrezatoare în propriile forțe, fiindcă țara de adopție, Marea Britanie, îi oferă condiții și oportunități ca să muncească, să învețe și să evolueze în carieră. Pentru momentul prezent, aceasta este casa ei. Însă nu uită niciodată că „aripile” s-au întins la zbor din cuibul părintesc al mamei Românii.

Mulțumesc Antonia!

Maria Mihaiu

Health & Beauty Magazine

SHARE WITH FRIENDS:  
        
          

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *